Fir de liniște

Un fir de liniște înfășura aerul lângă noi,

Si cerul, atât de larg,

Brăzdat acum de aripile păsărilor,

Mi se părea că e tot deasupra noastră.

Cumva, cunoșteam limba adierii,

Ce tot șoptea:

,,Suflete, esti acasa!”