Cum sa rostim atât de devreme: a fost Mihai Murar…?!

Cum sa folosim trecutul domn profesor în viața de zi cu zi?! Noi stiam să îl ascultam spus de dvs. Dar cum sa rostim atât de devreme: a fost…Mihai Murar?!

Erau anii în care daruiati Școlii Plosca (cu accentul din mijlocul țării pe care nu l-ati pierdut niciodată) din harul cu care un dascăl adevarat este înzestrat.

Ne spuneati: ,,leilor….tigrilor….”, si brusc tresarea în noi dorința de a fi mândri și va salutam ca niste soldați. Ati trezit istoria ce stătea cuminte între coperți…

Un om mândru la vorbă si port. Integru. Bucuros că a devenit tată. O fire vesela. Un bun lider. Cu planuri pentru teleormanul din care nu a mai vrut sa plece.

Domn’ profesor….ne imaginăm că e ca atunci…când ați venit intr-o pauza să vă luați la revedere de la noi, spunând: ,,Mă, leilor… nu o sa mai fiu profesorul vostru!”. Atunci v-am auzit pentru întâia data tremurul din voce.

Acum, stam noi cu sufletele drepte în fata dvs si va urmărim pașii pana cand Cerul se deschide….

Multumim pentru lecție! Cu inimile triste, pentru că ora încă nu se sfârșise…

P.S.: Multumesc! Pentru că am avut încrederea dvs  in momente importante politice. Pentru că nu ati uitat Plosca.Pentru optimism. Pentru cuvintele frumoase. Pentru exemplul de a rămâne OM indiferent de ce schimbări iti aduce viata. Pentru că am vorbit acum 2 zile…