,,Să vă asemănați albinelor…”

În timp ce binele se uită, răul se propagă cu repeziciune. În timp ce aburul ăsta numit viață se împuținează cu fiecare zi care trece, noi îl irosim în neiertări şi depărtări. În timp ce sufletul ne cere să-l ocrotim, noi dăm crezare şi însemnătate lucrurilor şi faptelor nefolositoare.

Pierdem din vedere cu prea mare uşurință frumusețea bucuriilor mici. Nu ne mai lăsăm inima să vibreze. Ne robotizăm şi refuzăm să înțelegem dincolo de tipar. Ne facem mici tocmai când ar trebui să ne întindem aripile.

Ar trebui să privim mai atenți albinele. Ele caută dulceața florilor acolo unde omul nu vede că ar fi vreo floare. Ele găsesc acolo unde omul nu mai caută nimic…

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.