Să fie întuneric, bică!!

-Ascultați, vă dăm, pă drept! Vă dăm la toți! Nimeni nu rămâne fără!

Se auzeau voci puternice ce ieşeau din nişte oameni suiți pe o masă de ciment in târgu’ comunal. Pe lângă ei, alții. S-ar fi cocoțat şi restu’ da’nu prea aveau loc. Era un sat de câmpie, un loc in care te cam năduşeşti vara.

– Noi, vă… vă dăm, vă dăm la toți!

-Să faceți şusa şî pă la noi pă cotină! O spune curajos un batrân ce-şi purta pălaria ca-n tinerețe!

-Da,da! Să facă,să facă! Şuşoteau restul…

-Să faceți pă dărând! Să nu ne supărăm dupaia!

-Facem, vă facem la toți! Mulțimea strânsa ad-hoc aplauda.

-Să daț’ copiii la şcolă! Că le dă statu’ dă mâncare! Să daț’ copii la…

-Să facă copii tineretu’…!!  întrerupe serios discursul alt om al satului. Avea un tatuaj cum se făcea odinioară prin anumite locuri…

-Da, da,da!! Să facă,să facă! Multimea repeta ca un ecou

Se adunaseră cu gura căscată să audă. Ieşiseră direct din bătătură, cu mânecile suflecate ori cu şorțurile dinainte. Să fi fost vreo 50 la răscrucea aia de drumuri.

-Mi-a furat găinili! S-aude o voce pițigăiată de femeie!  5!!! Să mă…

-Taci, fă! O întrerupe un bărbat de lângă ea.

-Ce-ai mă?! Ce,eu ma băgai peste tine?

-Să ne daț’ lemne! Altă muiere se trezeste strigând

– Vă dăm! Vi le aducem la poartă!

-Aşa, aşa…da,da! Mulțimea era extaziată

– Să ne ia gunoiu’ !!!

– Să ne dea ajutoare !!!

– Să ne sape şanțurili !!!

– Să ne dea bani..!!!

Se crease balamuc. Fiecare îşi spunea dorința peste celalalt. Se mai luau şi la cearta! Domnii, ar fi vrut să meargă şi pe la alții. Da’cum să plece taman acu’?!

-Facem, facem cum vreți voi!! Vă facem drum, vă dăm …

Linişte. Nu mai vorbea nimeni. Se uitau toți la cei strânşi în fața lor, aleşii.

– Vă dăm..(. Ce să zică ?! că fiecare voia altceva)…de toate!!!

Tot linişte. Mulțimea parcă aştepta.

– Bicăăă,…auz’ , bică … O băbuța îşi făcea loc să ajungă în față. Pe lângă ea, altele.

-Bică, să faceț’ …

– Ce să mai facă bre?? Întreabă altu’ de lângă masă. Nu promisă dăstule?!

-Nu,nu!! Eu, vă zâc altceva: faceț’ mamă, întuneric!!!

Începuseră să râdă.

– Cum bre, să facem întuneric? Mulțimea nu se mai uita la cei suiți pe masă. Toți ochii erau pe femeie.

– Să fie intuneric! Să fie ulițili beznă! Să mai să vază luna pă cer, să mai saie omu’ gardu’ . Să nu să mai vază om cu om, să nu mai ştie nimenea cine intra, cine iese! Că mulți vrea să saie gardu’ da’ nu poate!!

Deodată, toate femeile întineriseră!

– Da, da…aşa, daaaaa, aşa!!!

– Nițăl, nu dă tot. Că ne ia cu frică, după! Acuma cât mai e  soarili sus şî odăili calde de la drum. Cât mai doarme femeili pe prispă şi iese numaidecât la gard. Că daia mamă, e toate înspre rău! A uitat om de om!! A uitat oamenii să saiè gardu’ dă frică că s-aude-n sat! Că s-aude tot, şî ce n-a fost! O zî colo, alta colo!! Nițăl colo, nițăl dincolo! C-aşa era odată, bică! C-are nu vrea, să tragă zăvoru’, da’ care vrea să lase poarta crăpată şî să ducă câinii mai în dosù’ curții, să nu scoale tot drumu’! Ascultaț’ la mine, faceț’ întuneric!!!

Şi aşa, după spusele femeii, in satul de câmpie s-a făcut întuneric pe unele ulite!! 😂😂😂

P.S. pamflet!😊

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.