Teleormanul la apus

Era spre amurg. Armatele de floarea-soarelui şi porumb păzeau liniştea câmpiei. Cerul trimitea soarele acasă, mulțumindu-i pentru strădanie. Luna aştepta.

De sub o vale văd ieşind un bărbat ce trecuse de prima tinerețe. La bustul gol, cu pielea arsă in infinitul câmpiei teleormănene,nu băga în seamă forfota şoselei. Păşea atent, agale, protejându-şi piciorul cu probleme. Avea un trup muncit pentru care tinerii plătesc abonamente la sală…

 

Pe marginea armatelor cu flori galbene, stau puse strategic din loc în loc, grămezile de pepeni. Bostanele încă nu s-au spart, se mai lasă ocrotite de soare. Mirosea a pepene galben…

În aşteptarea amurgului, începuse să plouă. Oamenii prea grăbiți forțau accelerația…nu aveau timp să simtă mirosul pământului când e sărutat de ploaie…

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.