Femeia cu ciumber- rădăcina satului…

Stă într-o linişte deplină. Doar corpul nu o ajută. Întotdeauna direct pe pământul care de câţiva ani e acoperit cu ciment. Chiar şi aşa, nu renunţă, încă îl simte. Când e mijlocul verii, tot jos stă, tot singură la poartă, cu ciumberul negru, mai ridicat la spate de atâta căldură.Ca o fotografie adusă la viaţă într-un prezent mult prea grăbit.

20160926_153136În aceste zile târzii de septembrie, a ieşit din nou să simtă sufletul pământului. Cu aceeaşi linişte, cu acelaşi zbucium al trupului.M-am bucurat să o văd, să o regăsesc în acelaşi loc în care acum ceva timp, m-am aşezat lângă ea. M-a luat de mână şi m-a găsit după neam. Mă strângea cu un drag ce sigur vine din alt timp, al răbdării.O desparte de acest prezent cuvântul, care vine prea greu pentru câte ar avea de povestit. Femeia cu ciumber  s-a dovedit a fi o eroină, diferit de sensul pe care noi credem că-l cunoaştem. Trupul firav, măcinat de boală, avea în el forţă. Ofta adânc, de parcă sufletul îi e rămas în urmă, în alte timpuri. Ţineam în mână un buchet de decenii, un suflet care nu mai îşi găseşte liniştea şi locul în acest prezent al nostru. Măna ei slăbită, m-a făcut să înţeleg că acea „punte între generaţii” chiar există.

În aceste zile de septembrie, încă luptă. Cu acelaşi strigăt neauzit.Pe lângă ea trec oameni care sunt absorbiţi de lumea virtuală şi de propria lor viaţă.Ea vine dintr-un trecut în care timpul avea răbdare cu oamenii.Această femeie cu ciumber care nu se desparte de pământul căruia i-a dăruit întreaga viaţă, transformându-se într-o rădăcină a satului, poartă cu ea mult dor. Războiul a transformat-o într-o luptătoare. Aceastei eroine, daţi-i cu ,,bună ziua”, chiar dacă va răspunde după ce voi treceţi…

Avem puţini oameni-eroi. Colindaţi străzile satului, aveţi răbdare…

6 comentarii

  1. Acum ca exista in peisajul rustic, nimeni nu ii simte prezenta si nimeni nu o vede! cind nu va mai fi toti ne vom aminti ca acololo…cindva….a fost o babuta ce se integra in peisajul comunal……

    Apreciat de 1 persoană

  2. Multumesc pt cuvintele frumoase!
    Cu siguranta mai sunt si alte persoane cu povesti de viata care noua ar trebui sa ne fie lectii. M-a impresionat si ma impresioneaza de cate ori o zaresc…

    Apreciază

  3. Dimineata cand trec la munca o gasesesc la poarta …o salut si ea ma recunoaste mereu .Nu trec fara sa ii las ceva .O cunosc de cand eram mica pentru ca parintii ne lasau in grija ei cand plecau la serviciu.Imi pare rau ca a ajuns asa….neajutorata

    Apreciat de 1 persoană

  4. O cunosc destul de bine pe „baba Nita” cum o strigam noi cand eram copii.O femeie cu suflet bun.Am vazut-o si eu in vara aceasta cand dupa ani buni m-am întors acasa si m-am oprit langa ea însa ceea ce mi-a atras atentia era acest trup fara forta,suspinele ei si mai ales coaja de paine aruncata pe jos din care manca.Din pacate „nevoile” le face tot acolo pe jos unde sta ore intregi, unde sta nu ca sa simta pamantul,doar pentru ca acum ca nu mai are forta sa munceasca e doar o povoara pentru copii si nepoti.Nu stiu daca o mama care a muncit o viiata intreaga pentru copii merita asa batranete?!

    Apreciat de 1 persoană

  5. Pe tusa Nita o cunosc de multi ani,este vecina noastra si ma doare sa o vad de fiecare data cand vin acasa tot la poarta jos si singurica.Imaginea acestei femei batrane si neajutorata pare sa fie dintr-un film de drama…Si-a pierdut barbatul in razboi si a ramas vaduva toti acesti ani crescundu-si copii singura si ,slugarind,, pe la toata lumea sa poata sa le aduca o bucata de paine.Pentru mine a fost ca o mama,ma ajuta la treburile gospodaresti si de multe ori lasam copii cu dansa cand plecam la munca.Cu toti ne amintim de tusa Nita…femeia care facea baita la noii nascuti,capetele pt.pomeni,tamaiatul mortilor la cimitir…parca s-o vad pe drum cu ceva in,, sort,,si grabindu-se spre casa. Nu judec pe nimeni…pt.toti avem acelasi JUDECATOR cu ce moneda platesti tot cu aceiasi moneda vei fi si tu platit,e pacat de biata femeie dupa tot ce a facut si a suferit in viata sa fie ,,tratata,, asa…Femeia cu ciumber cu siguranta ne vom aminti de dansa dupa ani…D-zeu sa te aibe in paza tusa Nito !

    Apreciat de 1 persoană

  6. E de apreciat devotamentul tau si interesul acordat localității in care ai crescut. Acolo ai învățat arta de a fi om si de a trata cu respect rădăcinile. Scoala nu te învață asemenea lucruri, aceste lucruri le înveți de la oamenii care au in spatele lor povești extraordinare, povești ce pentru generația noastră par neinteresante și, dupa marea majoritate, pierdere de timp. Felicitări tie pentru efortul de a incerca sa ne aduci pe drumul cel bun, pentru ca, noi, ca neam, comunitate, am pierdut tot din momentul in care ne-am îndepărtat de origini. Iar aceste origini sunt reprezentate prin bătrânii care din cauza tendinței actuale de „realizare materiala” se târăsc singuri prin zilele care par fara de sfârșit. Suntem vinovați pentru ca nu le ascultăm poveștile, povestile noastre. Pentru ca orice poveste a unui bătrân este de fapt povestea unuia dintre noi. Si cand nu ne stim povestea, suntem pierduti. Cand nu stii de unde vii, cum naiba sa stii încotro mergi?! Nu e ușor sa digeri durerea transmisă de o poveste acum, de aceea trebuia s-o ascultam cât inca eram copii.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.