Îi citeam căutarea cu toate că spera să nu o vadă nimeni. Își căuta cuvintele cu teama de a nu spune mai mult. Împlinirea, deși trebuia să fie, nu exista. Și vedea asta când își îmbrăca tiparul societății care îi dictase ce ar însemna fericirea, în fiecare zi.
El, din teama de a nu întârzia, începuse de mult să strângă toate lucrurile care ar fi trebuit să îl facă fericit. Însă, nu l-au făcut. Pentru că în alergătură, uitase de sufletul său. Și acum, cu toate, nu avea nimic. Pentru că văzuse frumusețea numai cu ochii, și acum învăța să o descopere.
Căuta certitudini. Și începea sa le vadă mergând pe firul vieții înapoi…
Geanina Rizea 