Privirea lui

Îi citeam căutarea cu toate că spera să nu o vadă nimeni. Își căuta cuvintele cu teama de a nu spune mai mult. Împlinirea, deși trebuia să fie, nu exista. Și vedea asta când își îmbrăca tiparul societății care îi dictase ce ar însemna fericirea, în fiecare zi.

El, din teama de a nu întârzia, începuse de mult să strângă toate lucrurile care ar fi trebuit să îl facă fericit. Însă, nu l-au făcut. Pentru că în alergătură, uitase de sufletul său. Și acum, cu toate, nu avea nimic. Pentru că văzuse frumusețea numai cu ochii, și acum învăța să o descopere.

Căuta certitudini. Și începea sa le vadă mergând pe firul vieții  înapoi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.