Omul împletește timpul cu trăirea, ziua cu momentele și viața cu anii.Și aleargă, aleargă… căci așa a auzit că e bine, că se face. Și găsește. Doar că de multe ori altceva decât căuta. Și află că e mai frumos, mai bun. Apoi continuă sperând că miracolele vieții sunt multe și doar ale sale. Dar nu sunt. Atât de puține lucruri se lipesc de sufletul omului, atât de puține rămân împletite prin fibrele inimii…
Înțelegem că, de fapt, miracolele vieții au fost tot timpul la îndemână, lângă noi. Prea conectați la viitor uitam să privim și mai ales, să înțelegem.
Viața are grijă să ne arate mai devreme sau mai târziu esența. Și o aflăm.
Începem să ne dăm răgaz. Să prețuim valoarea unei clipe. A unei zile. Ale unei îmbrățișări. Valoare unui cuvânt. Și astfel de momente nici nu le putem programa. Trăirea, de fapt, nu are calendar. Viața e atât de scurtă încât pare un abur.
Toamnă, dă-ne răgaz să te vedem! Să te cuprindem. Să ne uităm în sufletul zilelor prin care trecem…
Geanina Rizea 