Toamna cu cel mai albastru cer

Omul împletește timpul cu trăirea, ziua cu momentele și viața cu anii.Și aleargă, aleargă… căci așa a auzit că e bine, că se face. Și găsește. Doar că de multe ori altceva decât căuta. Și află  că e mai frumos, mai bun. Apoi continuă sperând că miracolele vieții sunt multe și doar ale sale. Dar nu sunt. Atât de puține lucruri se lipesc de sufletul omului, atât de puține rămân împletite prin fibrele inimii…

Înțelegem că, de fapt, miracolele vieții au fost tot timpul la îndemână, lângă noi.  Prea conectați la viitor uitam să privim și mai ales, să înțelegem.

Viața are grijă să ne arate mai devreme sau mai târziu esența. Și o aflăm.

Începem să ne dăm răgaz. Să prețuim valoarea unei clipe. A unei zile. Ale unei îmbrățișări. Valoare unui cuvânt. Și astfel de momente nici nu le putem programa. Trăirea, de fapt, nu are calendar. Viața e atât de scurtă încât pare un abur.

Toamnă,  dă-ne răgaz să te vedem! Să te cuprindem. Să ne uităm în sufletul zilelor prin care trecem…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.