Noi,oamenii adesea trecem prin sita minții ceea ce aceasta nu cunoaște îndeajuns, forțând rațiunea să recunoască tumultul inimii,iar inima să cunoască realitatea. De aceea am inventat garanțiile vieții. Ne dorim să fim siguri. Să cuprindem tot adancul celorlalti intr-un cuvânt, într-o privire. Să existe plasa de siguranță.
Însă există garanții? Nu există. Există adevăr. Există dragoste. Acestea din urmă sunt ascunse in cele mai mici detalii care, de fapt, sunt o invitație spre nemurire. Căci ăsta e infinitul dragostei: nemurirea. Iar nemurirea este garanția.
Știm să o vedem? Poate se naște în mâinile celor care se roagă pentru noi, pe buzele celor care ne cheamă, în sufletul celor care ne adăpostesc de trecerea timpului. Dar oare nu e și în liniștea sufletească, în bucurie, lacrimi,privirea copiilor, anotimpuri? În Dumnezeu?
Știm că vine toamna,însă nu stim cum va fi. Stim ca iarna trebuie să ningă, dar nu ninge când ne dorim. Asa e si cu golirea sufletului în fața celorlalti: plasa de siguranță există sau nu.
Însă aici e frumusețea. Curajul. Să fii liber! Să nu îți fie frică !Pe drumul vieții adevarul din tine este cel care iti va fi plasa pe care,de fapt, tu o vei construi. Va fi perechea de aripi care în cădere te va ridica. Pentru că vei cădea macar o dată. Și atunci, uitându-te în Sus, vei descoperi adâncul din tine.
Infinitul dragostei se țese de la sine. Cu precizia și liniștea unui păianjen. Cu siguranța sa. Fără îndoială.
Iubiți!
Geanina Rizea 