Oamenii dezamăgesc…

lupta-bine-rau-tabla-sahAu fost şi sunt. Cu siguranţă vor mai fi. Unul, câţiva sau mai mulţi. Pentru că doar oamenii se pot dezamăgi între ei. Sunt cuprinşi de furie, orgoliu, neputinţă, invidie,ş.a.m.d. Construim relaţii sociale care consumă din energia noastră. Unora le dăm mult, altora mai puţin. Timpul schimbă aceste relaţii sociale de multe ori în relaţii afective. Acestea consumă pe lângă energie, suflet. De aici porneşte schimbul reciproc de energii şi sentimente.

Suntem dezamăgiţi de străini când aceştia fac unele gesturi care din punctul nostru de vedere, nu sunt corecte. Suntem dezamăgiţi de ţară şi de societate când trezeşte în noi sentimentul de neputinţă- neputinţa de a pune lucrurile în mişcare. Aceştia sunt primii vampiri de energie. Urmează, cum este şi normal, din aproape în aproape, să fim secătuiţi cu şi mai multă forţă de cercul apropiat de persoane pe lângă care stăm, că vrem sau că aşa s-a nimerit. Neconcordanţa în valori, păreri, dă drumul  sentimentelor amintite mai sus. De aici intervin rupturile. Oamenii, deşi promit, de prea multe ori nu se ţin de cuvânt. Omul, fiinţă efemeră, uită că nu va avea întotdeauna timp. Pentru că timpul nu este al nostru, ci al lui Dumnezeu.

Dăm uitării promisiunile făcute, fărămiţăm relaţii şi uităm să dăruim. De aici pornesc dezamăgirile, din încrederea nereciprocă. Un om dă şi alt om primeşte. Se dăruieşte timp, prietenii, adevăr, întâmplări, dragoste. Acest troc energetic care ar trebui să fie corect, nu este de multe ori. Ştiind asta, oamenii lasă totuşi timpul să curgă şi, poate, chiar să rezolve cumva greşelile lor. Dar, ce ne facem când omul rămâne fără timp? Ce ne facem când nu mai avem vreme să ne cerem iertare? Când nu mai avem când să îndeplinim promisiunile făcute? Când nu mai avem pe cine să chemăm?

Cele mai profunde dezamăgiri nu sunt provocate nici de ţară, nici de societate, nici de străini. Nici măcar de cei care ne fac rău din punct de vedere social. Sentimentul este prea personal pentru a fi vulnerabil în faţa masei. De aceea se cosmetizează de secole în romane, poveşti sau povestiri. Trocul făcut cu sentimente este  cel mai comun şi, totodată, cel mai personal. Pentru că omul are nevoie să dea şi să primească. Pentru că omul este dezamăgit dar şi dezamăgeşte. Niciodată nu va putea fi doar într-o parte. Pentru că în noi avem bine dar avem şi rău. Însă răul se propagă cu repeziciune…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.