Cu-o aruncare de brat,
Azvârl pe câmp zilele din palmă,
De parcă-ar fi seminte,
Să aştept să răsară.
Zile de iarnă,în pământ uscat de vară,
Asa le arunc, la întâmplare,
Nimic nu mai conteaza acum,
Amăgitor e omul la încercare.
Iată, anul a ajuns la jumate’,
Şi-acum îi țin zilele-n mână,
Tot ce arunc pare că-mi vine-napoi,
Dar eu astup sacul la gură.
Primăvara,parfumul din flori,
Zile cu frig, zăpadă şi dor,
Toate se împrăştie-n pământul de vară,
Miezul trăirilor de seară cu seară…
Geanina Rizea 