Cărare cu flori uneori pare,
Puntea între oameni.
Zbor de păsări,
Cer senin.
Alteori,
Valuri ce tulbură sufletul,
Când toate,
Nerostite,
Prea grele,
Slăbesc linia punții.
Și atunci,
Pașii nenăscuți de la un suflet la altul,
Se cuibăresc în inimă.
Căci între oameni sunt, de fapt, momente.
În care dacă ești,
Totul capătă,
Iar când nu,
Împrăștie.
Du-te suflete, departe de mine,
Și apoi vino,
Să pot auzi scârțâitul punții,
Ca și când…
Geanina Rizea 