Între oameni

Cărare cu flori uneori pare,

Puntea între oameni.

Zbor de păsări,

Cer senin.

Alteori,

Valuri ce tulbură sufletul,

Când toate,

Nerostite,

Prea grele,

Slăbesc linia punții.

Și atunci,

Pașii nenăscuți de la un suflet la altul,

Se cuibăresc în inimă.

Căci între oameni sunt, de fapt, momente.

În care dacă ești,

Totul capătă,

Iar când nu,

Împrăștie.

Du-te suflete, departe de mine,

Și apoi vino,

Să pot auzi scârțâitul punții,

Ca și când…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.