Când mă liniștesc,
Apari…
Nu știu cum reușești,
Găsești căi de evadare,
Ori gratiile sufletului meu s-au slăbit
De greutatea timpului care se pune între.
Când mă liniștesc,
Faci zgomot.
Ca un tăvălug vii peste,
De parcă ai fi,
De parcă nimic n-ar mai fi.
Dar, când mă liniștesc,
Aud și mai bine:zilele cum trec,anii,
Sunetul lor, la fel ca al tău,
Când te rup încet din mine.