Plouă mult.
Mă întreb cât dor strânsese pământul însetat.
Ori ploaia? Să nu fi putut ea să vină când trebuia?
Poate e doar vară, mi-ați spune…
Dar nu vă cred.
Văd râuri cum clocotesc și ies din albie, de grabă
Și chiar să nu fie mai mult?!
Mă-ntreb, cât măsor un strop pe geam. E punct sau lacrimă?
Cât dor, n-aș ști.
Cum ar putea omul să măsoare?
Și sufletul său îi pare: ba mic, ba mare.
Plouă mult.
Și e ceva dincolo de toate…
Geanina Rizea 