Ploaia

Plouă mult.

Mă întreb cât dor strânsese pământul  însetat.

Ori ploaia? Să nu fi putut ea să vină când trebuia?

Poate e doar vară, mi-ați spune…

Dar nu vă cred.

Văd râuri cum clocotesc și ies din albie, de grabă

Și chiar să nu fie mai mult?!

Mă-ntreb, cât măsor un strop pe geam. E punct sau lacrimă?

Cât dor, n-aș ști.

Cum ar putea omul să măsoare?

Și sufletul său îi pare: ba mic, ba mare.

Plouă mult.

Și e ceva dincolo de toate…

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.