Puntea se destrămase demult. Ştia, a fost acolo. I-a auzit zgomotul, a simțit. A privit-o pentru ultima dată de la mal-marginea sufletului său. De atunci, timpul curgea în valuri prea mari, n-o mai putea reconstrui.Câmpia infinită îi purta dorul pe care îl ocrotise, în fiecare fir de iarbă. Îl împrăştiase.Obosise.
La rădăcina punții a îngropat un cuvânt. Apoi cu greu, a plecat. Aflase că binecuvântările se pierd dacă nu sunt înțelese…
* Foto: Elena C. Corbu 😍