Oamenii de care ți-e dor

Eviți să le spui pe nume. Pentru că atunci când o faci, ecoul loveşte tot ce apucă între coaste. Oamenii de care ți-e dor sunt adesea pretutindeni: în zâmbete străine, în locuri, în cuvinte. Îi cauți.

Uneori ne desparte un Cer. Alteori orgolii şi necuvinte. Uneori ne desparte un gest, alteori repetări. Greşim, dar de prea puține ori ne iertăm reciproc. Depărtarea vine uşor, ca un fulger ce străpunge sufletele. Şi noi, oamenii, nu ştim cum face Cerul să uite…

Despre oamenii de care ne e dor, nu vorbim. Învățăm să-i ținem ascunşi, pierzându-le numele pe buze. Şi timpul începe să treacă…şi trece. Ne întoarcem sufletele pe dos în căutarea lor, apoi tăcem.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.