Eviți să le spui pe nume. Pentru că atunci când o faci, ecoul loveşte tot ce apucă între coaste. Oamenii de care ți-e dor sunt adesea pretutindeni: în zâmbete străine, în locuri, în cuvinte. Îi cauți.
Uneori ne desparte un Cer. Alteori orgolii şi necuvinte. Uneori ne desparte un gest, alteori repetări. Greşim, dar de prea puține ori ne iertăm reciproc. Depărtarea vine uşor, ca un fulger ce străpunge sufletele. Şi noi, oamenii, nu ştim cum face Cerul să uite…
Despre oamenii de care ne e dor, nu vorbim. Învățăm să-i ținem ascunşi, pierzându-le numele pe buze. Şi timpul începe să treacă…şi trece. Ne întoarcem sufletele pe dos în căutarea lor, apoi tăcem.
Geanina Rizea 