Liniştea smereniei

Agitație. Pe străzi lumea se uită fără să vadă. Propria viață reală şi virtuală construiesc” ochelarii de cal” moderni. Zgomot. Răbdarea o măsurăm in clipe. Paşi alerți. Întotdeauna prea grăbiți. În mijlocul acestui tablou cotidian, o biserică. Fără culoare, dintr-un timp mai răbdător cu oamenii. În fața ei,într-o parte, stătea aplecat de mijloc,  un bărbat. Se ruga. Liniştea smereniei lui avea puterea să te trezească. Nimic nu-i distrăgea atenția, decența rugăciunii îți dădea impresia că în fața lui e Dumnezeu. Şi poate că era..

Lângă, un spital. Acolo, aceeaşi linişte. Pe hol,oameni zguduiți cu adevărat de viață care asteaptă ziua de măine ca pe un dar. Trupurile încercate de boală arătau dincolo de suferință, smerenie.

Timpul curgea la fel…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.