Nu de azi, ci mai demult,
Nu mai scriu, nu mai tresar,
Ascult mişcările din gând,
Cuvintele ce repede dispar.
Separ trăirile din zi, tocmesc cu timpul,
Când el îmi cere tot, şi eu nu-i dau…
Îl rog să-mi lase numai pixul,
Şi-o mână de cuvinte nenăscute din jar.
Când, spre final, trupu-i obosit şi se aşază,
Începi să-mi ieşi din suflet…
Doar atunci mă sperii şi tresar,
Repede croiesc din mână un grătar…
Geanina Rizea 