Croiesc din mână un grătar

Nu de azi, ci mai demult,

Nu mai scriu, nu mai tresar,

Ascult mişcările din gând,

Cuvintele ce repede dispar.

 

Separ trăirile din zi, tocmesc cu timpul,

Când el îmi cere tot, şi eu nu-i dau…

Îl rog să-mi lase numai pixul,

Şi-o mână de cuvinte nenăscute din jar.

 

Când, spre final, trupu-i obosit şi se aşază,

Începi să-mi ieşi din suflet…

Doar atunci mă sperii şi tresar,

Repede croiesc din mână un grătar…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.