[…] 
,, Am trecut prin toate, am pierdut oameni dragi care au însemnat enorm pentru mine, am crezut că lumea se sfârşea cu pierderea lor…! Pierderea supremă s-a întâmplat în 13 februarie 2010, când soţul meu a plecat să predea lecţii de matematică îngerilor- aşa cum spune fiica mea…! Am rămas responsabilă să continui ce am început împreună: să am grijă de casa noastră şi să le fiu aproape copiilor şi nepoţilor. De acolo, din cer, el veghează asupra noastră şi ştiu că este mândru de mine şi de copii şi nepoţii lui.
Viaţa toată este un vis…acesta a fost gândul care mi-a venit în mine în clipa pensionării! În ceea ce mă priveşte, viaţa mi-a oferit destul cât să fiu fericită! Am petrecut-o frumos, alături de soţul meu, împreună la şcoală şi acasă, povestind despre copii, despre lecţii, inspecţii, organizând tabere, organizând formaţii de dansuri populare, şezători, montaje literar-muzicale, punând în scenă piese de teatru ca regizor al copiilor din clasele noastre sau ca actor alături de colegii mei, cântând în corul care a obţinut diplome la concursuri naţionale, pregătind elevii talentaţi pentru olimpiade locale, judeţene şi naţionale…
Multe, multe s-au petrecut în cariera mea de profesor de limba română alături de soţul meu, Zaharia Beianu- profesor de matematică, împreună cu care am descoperit frumuseţile vieţii, frumuseţile ţării, bucuria practicării meseriei de dascăl, bucuria şi împlinirea de a fi părinţi…
Povestea noastră începe când eu eram în clasa a 7-a şi ne-a fost repartizat un nou profesor de matematică: Zaharia Beianu. Era un tânăr entuziast, care doar terminase liceul şi suplinea în comuna Buzescu, comuna mea natală şi aducea în lumea mea de copil simplu, crescut într-o familie cu patru copii, dorinţa de a ajunge şi eu profesoară cândva…
[…]
În vara lui 1965, când ajutam un vecin să vândă pepeni, cine vine să cumpere un pepene?! Nimeni altul decât fostul meu profesor de matematică, pe o motocicletă, împreună cu un profesor de-al lui, Gigi Moroianu… Ei, de aici începe povestea noastră de prietenie! I-am ales cel mai mare şi mai frumos pepene şi m-am luptat să-l pun pe cântar. Desigur că m-a ajutat. M-a recunoscut ca fiind fostă elevă, şi-a amintit numele, m-a sfătuit să urmez o facultate, s-a oferit să mă ajute la matematică …dar eu am dorit să devin profesor de limba şi literatura română şi mi-am urmat visul!
Au urmat întâlniri, o poveste de iubire ca toate poveştile de iubire, cu plimbări prin pădure, cu filme şi discuţii lungi despre viaţă şi despre visele fiecăruia. Nici nu-mi vine să cred că povestesc despre ceva ce s-a petrecut acum nici mai mult, nici mai puţin decât 50 de ani!
[…]
Poate că în prezent meseria de profesor nu oferă satisfacţii materiale ( să ştiţi că niciodată nu a fost printre meseriile bine plătite ) dar te face un om bogat în trăiri sufleteşti şi îţi înmulţeşte motivele de bucurie… Amintirile adunate de la generaţii şi generaţii de elevi, gândurile lor bune, respectul de care simţi că te bucuri, zâmbetele sincere care le înfloresc pe faţă când te întâlnesc peste ani îţi dau energie şi putere. Retrăirea clipelor frumoase te susţine în momentele mai grele iar realizările şi succesele celor pe care i-ai educat te împlinesc sufleteşte şi te fac să fii mândru şi să te simţi renăscând prin ei. Sufletul dascălului rămâne veşnic tânăr. Poate că iubirea pentru meseria de dascăl este secretul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de moarte…
Vă doresc să aveţi curajul să alegeţi ceea ce vă place! O meserie făcută cu plăcere te ajută să fii fericit şi împlinit în viaţa ta! Să aveţi curajul să faceţi o schimbare în viaţa voastră dacă aţi făcut cumva o alegere greşită. Trebuie să poţi vedea oportunitatea din inima schimbării. Să aveţi curaj să vă îndepliniţi visele!
Bătrânii nu regretă niciodată ceea ce au făcut. Regretă doar ceea ce nu au avut curaj să facă în viaţa lor! Viaţa este frumoasă şi trebuie măsurată în momente care îţi taie respiraţia de emoţie. Să credeţi în iubire şi în magia ei! Dragostea este veşnică, dincolo de spaţiu şi timp. Vă doresc să vă întâlniţi marea iubire atât ca profesie cât şi în viaţa personală jumătatea perfectă si să trăiţi fericiţi împreună până la adânci bătrâneţi, ca-n poveştile frumoase care v-au însoţit copilăria! „
Geanina Rizea 