Dragă viaţă, mai dă-ne poveşti…

Dragă viaţă, mai dă-ne poveşti, mai spune-ne ca odinioară despre magie, frumos, dreptate. Mai vrem pomi care să-şi aplece crengile oferindu-ne fructul cel mai dulce, fântâni cu apă rece şi limpede, cufere şi trăistuţe fermecate, ouă de aur, prinţi, regi, castele. În alergătura ce ne-a devenit ritm, tu continuă şi spune-ne poveşti. Învie glasul ce ne ducea într-o lume în care totul era posibil, învie inocenţa de atunci, fă-ne trupurile iarăşi mici. Mai lasă-ne să punem întrebări, să credem…

Dragă viaţă,te rog, începe zilele noastre cu ,,a fost odată ca niciodată…”, la fel cum începeau şi basmele. Fă-ne palmele micuţe, dă-ne timp să împrăştiem magie, să ni se pară totul mare,să ne mirăm, să cuprindem cerul cu ele şi iubirea faţă de ceilalţi. Fă-ne să căutăm şi acum oglinzile fermecate, să trecem pe deasupra munţilor şi apelor, să ţopăim din nor în nor. Aminteşte-ne să privim cerul, căderea fulgilor de nea, valsul frunzelor, culorile apusului. Dă-ne privirea de copil să redescoperim frumuseţea în orice, mai ales în oameni.

Dragă viaţă, când eram mici ni te imaginam ca pe ceva mare, îndepărtată şi cu de toate. Lasă-ne să credem că putem deveni orice, că putem face de toate. Răsplăteşte-ne, începe zilele frumos, termină-le la fel, încălecând pe-o şa…