O prăjitură, o felie de dovleac copt, o gutuie, un măr. Un cer senin, o noapte cu o super lună, o floare. Un cuvânt spus când trebuie, o aducere-aminte, o clipă de fericire, o mâncare caldă. O îmbrăţişare, un timp, un surâs, o îngheţată. O ştii, lucrurile mici creează bucuriile mari!
Plătim mult adeseori pentru fericiri împrumutate, pentru fericiri aparente, pentru a ne da în rândul celor care caută într-un anumit fel fericirea. Însă, o ştii, ea-fericirea, e atât de personală… Ne bucură un măr oferit când avem poftă de el, un tors de pisică, ochii unui om drag, un colţ de pâine caldă, un covor de frunze tomnatice, sărutările bunicilor.
Lucrurile mici sunt cele după care nu fugim. Chiar dacă am fugi, n-am şti unde să le găsim. Lucrurile mici vin… Ele ne arată că plătim prea mult pentru tot ce cumpărăm cu bani. Ele arată că ne punem prea multe speranţe în lucruri şi nu în fapte. Însemnătatea lucrurilor mici se învaţă, se prinde de noi când alergăm pe drumul vieţii, îndeosebi când obosim. Pentru că atunci când ne oprim, simţim. Pentru că atunci când simţim, înţelegem.
În goana noastră prin viaţă, anii deşi par mulţi, ei devin din ce în ce mai puţini. Timpul deşi pare puţin, el este destul.Ce ne bucură cu adevărat?! Ce rămâne în noi după ce uitarea cerne zilele?Poate bunătatea, veselia, iubirea,lucrurile mici ….
Geanina Rizea 
Stiu ca e greu sa tinem linia dreapta si sa facem numai ceea ce ar fi bine. Vrem sau nu, ne lasam dusi de val, de curent si de aici stim prezentul… Dar e bine sa mai punem punctul pe i cateodata…
Iti multumesc ca iti faci timp pt micile mele povestiri, mai ales ca iti spui si parerea. Apreciez!
ApreciazăApreciază
Asa cum spui tu, lucrurile mici aduc marile bucurii. Dar, fii conștientă de faptul ca, noi, cei care am crescut in vremurile si locurile care ne-au însușit această „abilitate” de a ne bucura de frumusețea lucrurilor mărunte, tot ne-am abătut de la această cale. Si ne-am lăsat duși de valul pseudo-fericirii actuale, in căutarea fericirii măsurabile valoric doar din punct de vedere cantitativ si, desi e trist sa spun asta, financiar. E de la sine înțeles ca omul de azi, ar da orice pentru o excursie intr-un loc exotic, sau pentru o casa cu n etaje, sau pentru o masina de sute de mii de euro. El crede ca asta e calea spre fericire si, cand se ivește ocazia, o urmează. Si nu ma contrazice nimeni, chiar daca nu toti am obtinut succesul acela financiar, se vede ca atunci cand auzim poveștile despre norocul unora, simțim ca pe noi ne ocolește norocul. Si de aici se deduce clar, din aceasta „invidie”, ca toti vrem fericirea in acel fel.
Totul este greșit, oamenii nu stiu azi faptul ca acasă nu înseamnă casa cu zeci de camere goale, ci locul in care sunt toti ai tai, nimeni nu știe ca o vacanță de 5 stele in Caraibe sau pe nu stiu unde nu este mai importantă decât o zi acasă, cu ai tai, cei bătrâni, care odată răpiți de timp, nu-i vei mai gasi nici la capătul lumii,oricat de departe ai merge si oricat de mulți bani ai avea.
Fericirea de care ar trebui sa ne bucuram incepe cu lucrurile enumerate de tine.
O zi placuta!
ApreciazăApreciat de 1 persoană