Tinerii fug. Fug de ziua de astăzi pentru a o trăi pe cea de mâine. Fug de prezent în căutarea unui viitor luminos, imaginat, perfect. Tinerii de astăzi resimt altfel timpul, în mâinile lor ziua se scurge altfel printre degete. Din ce în ce mai încăpăţânaţi în a găsi fericirea absolută, căsnicia perfectă, iubirea strălucitoare. Între casă şi serviciu se împarte ziua şi noaptea. Între libertate şi responsabilităţi e prea puţin spaţiu. Între ei şi ceilalţi e din ce în ce mai mult virtual.
Tinerii se lasă modelaţi de societate. Poate că prea mult din toate strică. Uneori mai puţin înseamnă chiar mai mult. Căutăm perfecţiunea în ceilalţi când ştim că niciun om n-o va dobândi vreodată. Căutăm fericiri permanente deşi ştim că fericirea doar străpunge sufletul. Vrem de la ceilalţi ceea ce noi nu le dăruim. Şi când o facem, să dăm fără aşteptare, căci aşteptările pe care le avem de la cei pentru care facem imposibilul -posibil, macină bucuria faptei.
Ne lăsăm amăgiţi de frumuseţi trecătoare şi stăm încătuşaţi în neiubiri. Nu căutăm mai departe. Ori căutăm prea departe?! Alergăm după bani deşi cu ei putem cumpăra puţin din tot ce contează…
În fuga prin ziua de astăzi ce am văzut/făcut frumos?!