Uneori femeile se lasă învăluite de ploaie. Trag adânc aer în piept şi apoi îşi aprind tigarea. Zbuciumul e pus pe pauză, sufletul la fel.
Uneori femeile surâd. Să nu le întrerupi, să nu le întrebi de ce. În ele înviază amintirile.Uneori obosesc. Prea multă viaţă curge prin trupurile lor. Se lasă uitate.
Uneori femeile se pierd. Prea multe bătălii se dau în ele. Să nu le întrebi dacă mai pot. Uneori renunţă. La ele sau la oameni. Din cenuşă răsar şi mai frumoase.
Tot timpul femeile iubesc. Orice, prea mult. Apoi aşteaptă să fie iubite…