„Sunt drumuri ce ne caută de mult și-ajung la noi când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri.” spunea Octavian Paler. Şi are dreptate. Uneori cercul care ne-a fost dat de ursitoare la naştere devine prea greu. Oscilăm între a simţi şi a avea. Învârtim cercul pe deget şi apoi pe mână. Cu timpul, el devine tot mai mare. Întâi ne alegem un drum, apoi nemulţumiţi, vrem să creăm altul nou. Aflăm pe parcurs că îndrăzneala are întotdeauna un preţ. Acel cerc din care vrem să construim o cale, pare mai viu şi mai puternic cu cât ne forţăm mai mult să-l rupem. Dar, chiar numai de noi depinde?!
Când suntem la răscruce de drumuri cu cercul în mână, auzim din spate Timpul. Tic-tac, tic-tac…
Geanina Rizea 