Când faci rău ca să îţi fie bine

Ne plângem de atâtea ori de degradarea societăţii, de neregulile din jurul nostru, criticăm fapte, scopuri, anturaje, oameni. Ne plângem că ziua de azi ar fi putut fi mai bună dacă în jurul nostru ar fi mai multă bunătate. Dar noi, cum contribuim la acest bine?

Criticăm şi condamnăm cu uşurinţă faptele de care suntem străini. Apoi, ne întoarcem la prezentul nostru, la deciziile pe care trebuie să le luăm la fiecare pas făcut. Dacă societatea tinde spre rău, tu de partea cui eşti? Dacă în jur e minciună, tu eşti obligat să minţi? Cât de repede dăm verdicte care schimbă prezentul celorlalţi, ne repezim să ignorăm, să închidem ochii la nedreptăţi, să excludem, să fim indiferenţi. În fond, uităm să fim oameni, iar societatea tocmai de oameni are nevoie. Bătrânii sperau pentru copiii lor doar atât: să fie oameni! Oare am pierdut esenţa acestui cuvânt?

Când alegi să aduci bucurie celor de lângă tine, vezi cum în tine se aşează mult mai uşor liniştea. Dar oamenii prezentului nostru asta fac? Nu prea, din păcate! Societatea actuală are nevoie de oameni care se ascund, nu dau adevărului răgaz, de oameni nepăsători şi laşi. Degeaba ne batem cu pumnul în piept în faţa celorlalţi, dacă în noi adunăm întuneric!

Societatea începe şi se termină cu faptele noastre, oricât de neînsemnate ar fi! Societatea are nevoie de oameni care ar fi putut fi răi şi nu au fost….!