[…] Am curajul să spun că oamenii nu iubesc la fel. În orice relaţie, indiferent de natura ei, întotdeauna o parte va iubi mai mult decât cealaltă. Eu privesc orice legătură ca pe o balanţă ale cărei talere sunt într-o continuă mişcare. Când dezechilibrul e evident, poate ne întrebăm de ce continuăm jocul. Un răspuns ar fi, datorită elementului de sus, de legătură între cele două talere. Spun ,,sus”, atât ca reper, dar şi ca metaforă pentru divinitate. Sunt convinsă că orice legătură e însemnată în destinul fiecăruia.
Şi aşa, noi, cu fiecare om cu care vom intra într-o relaţie, vom primi în dar propria balanţă. E drept, pe unele le folosim aşa de rar şi pe altele, poate, prea des. Însă să revin la punctul de pornire. Nu vreau să omit ceva esenţial. Într-o relaţie nu avem două balanţe, ci una singură, şi cred că îi este încredinţată celui care pune de la început mai mult suflet. Sunt şi vor fi oameni mai puternici şi oameni mai slabi. Şi cum să dai o greutate unui om slab? Cu timpul însă, acel om puternic ce tot îşi cară şi măsoară talerele balanţei, devine mai slab. Cine ar fi crezut? Dar nu întotdeauna cel slab devine puternic. Şi ce rămâne la final? Doi oameni slabi care nu-şi mai pot supraveghea balanţa relaţiei lor, şi astfel, renunţă. Bineînţeles, poate fi o renunţare simplă, grea, sau îngrozitor de dureroasă. Există o scală pentru orice sentiment. Rezultatul ideal este iubirea adevărată. Mă amuză afirmaţiile prea timpurii de iubire. Iubirea este cadoul nostru sfânt. Iubirea nu are grad de măsură, există doar în stare pură. Când Dumnezeu îţi umple sufletul cu iubire, nu are o măsură precisă, te face să simţi şi atât. Nu îţi lasă un bileţel prin care să ştii cât procent ţi-a fost lăsat.
Problema noastră este aceea de a conştientiza iubirea. Pentru că nu simţi că sufletul ţi-a fost binecuvântat cu acest sentiment, ci începi să treci prin diferite etape, faze, pentru a ajunge la conştientizare. Şi odată conştientizat acest sentiment, te va face să nu scapi din mână acea balanţă care poate ţi-a făcut deja răni. Restul, eu le-aş numi subcategoriile iubirii, la fel ca o organigramă. Ce simplu ne-ar fi dacă am vedea sentimentele ca pe un desen.Dacă ar fi să dezvolt această ipoteză, probabil aş umple alte zeci de foi. N-am s-o fac.[…]
Geanina Rizea 