Cât costă colindul…?

Număram zilele până la Crăciun, adunăm de toate, folositoare sau nu, ne agităm. De fapt, numărăm zilele până la cadoul de sub brad, când vom şti să valorificăm dragostea în zerouri. Ne adâncim în treburile gospodăreşti, în curăţenie şi în bucătărie. Între timp, câţiva colindători ne bat în poarta de multe ori zăvorâtă, în uşa apartamentului de prea multe ori închisă- ce facem cu tradiţia? Ce a ajuns să însemne 25 Decembrie? Cu multă admiraţie ne uităm la câţiva copilaşi care poartă opinci, şosete de lână şi costum popular. Ei, ne amintesc că cel mai frumos cadou este să ascultăm un pui de om care-şi sparge pieptul în faţa gazdei pentru a-i ura un an mai bun şi sănătate. Evităm în schimb să-i punem propriului copil traista de gât pentru a merge să colinde pe uliţele pe care şi noi am mers cu ceva timp în urmă…de ce? Ne plângem că nimeni nu face mai nimic pentru ca lucrurile să nu fie pierdute, dar noi facem ceva?

Ne auzim bunicii cum povestesc că în urmă cu 50-60 de ani, înfruntau nămeţii, întunericul,gerul, pentru a ura, pentru a însufleţi satul, pentru a primi turte, gogoşi,covrigi,biscuiţi,nuci… le era drag atunci, le este şi astăzi când povestesc cu ochii înlăcrimaţi… Avem nevoie de acele trăiri? Acum, când avem confort şi tindem spre mai mult, când am devenit comozi în toate şi suntem activi pe reţelele de socializare dar pasivi în gesturi şi acţiuni?

Din faţa televizoarelor comentăm, judecăm şi dăm verdicte. Vedem din ce în ce mai des cum o mână de oameni care luptă pentru acelaşi scop poate schimba multe principii, hotărâri,legi. Cam aşa şi cu obiceiurile. Fiecare generaţie trebuie să-şi facă treaba şi treaba noastră este să ne bucurăm de frumos, de bogăţia care ne este atât de accesibilă. Cât costă un colind? Cât costă un şir de covrigi? Cât costă o gogoaşă caldă? Cât ne costă bucuria?

Generaţie nouă, le dai ori nu le dai?