Femeia de la ţară şi băutura

Să facem o caracterizare generală, permiteţi?

Femeia de la ţară este prin definiţie o femeie zdravănă, învăţată cu greul, cu munca. Fie că este slabă sau cutremură pământul când păşeşte, ea nu se dă înlături de la nimic. Printre toate se numără şi băutura. Cu toţii am avut în neam sau prin vecini o „muiere veselă” care abia aşteaptă să se coacă boambele, prunele şi să strângă aburul fermecat în sticle. Tăia cu drag la vie, dar cu mai mult drag o culegea. Dragilor, femeia adevărată de la ţară este învăţată cu băutura. Ea ştie să o facă, ştie să o deosebească şi îi cunoaşte puterea, nu neapărat măsura. Se spune prin bătrâni că femeia slabă este o femeie rea, dar că nici cele rotunjoare nu sunt numai pâinea Lui Dumnezeu. Indiferent cum arată, indiferent cum le e firea, câteodată intră în patima băuturii. Acum, nu critic, extrag frumuseţea lor, căci în toate găsim dacă avem răbdare.

Un pahar,două,trei. Ţuică,vin,vişinată,ce-o mai fi şi mai ales de la alţii. Ţăranca nu cedează de la primul pahar,nici de la al doilea căci e antrenată,învăţată cu ,,focul” ce-i curge pe gât. Ei, în schimb,începe să râdă. Dar aşa sănătos, în hohote,cu lacrimi, se îmbujorează şi abia mai respiră. Îi sare pieptul de atâta veselie, îşi aminteşte de toate relele, de tinereţe şi de alţii. Râde chiar şi de bărbatul lăngă care stă de-o viaţa.Ce, o mai lasă acu’ la bătrâneţe? Ha,ha,ha! Femeia se transformă, lasă necazurile şi anii, se lasă cuprinsă de vorbă şi din când în când îşi şterge ochii de atâta râs. Le vezi strânse în bătătură câte două, câte trei, după neam sau afinităţi. Le vezi vara, toamna, la tăierea porcului, dar şi la gura sobei.

O vorbă de-a lor: ,,Cât dracu’ băurăm, fa? Două inse, 3 oca? :))„. Aşa a fost dintotdeauna, aşa e şi acum şi cred că va mai fi. Să ne trăiţi,cu rele şi cu bune!

*oca= O veche măsură de greutate (în Munt. = 1 kg. 271 gr., în Mold. = 1 kg. 291) și de capacitate (în Munt. = 1 litru și 520, în Mold. = 1 litru și 288).