Aşteptăm sărbătorile pentru a ne strânge în jurul mesei îmbelşugate, lângă soba caldă pe care punem bolindeţii strânşi. Aşteptăm sărbătorile pentru a ne vorbi mai mult decât o facem la telefon, pentru mirosul sarmalelor făcute de mamă, pentru cozonacii frământaţi cu mâinile ei din an în an îmbătrânite… Aşteptăm pentru a trăi. Ne încărcăm din bucuria celor dragi, le ascultăm planurile, ne sfătuim. În toată această agitaţie ne tresare în suflet câte o emoţie când unele cuvinte nu mai sunt rostite, scaunul rămâne gol, coşniţa stă nemişcată la auzul colindătorilor. Ni se strânge sufletul în cele mai simple momente…! Pentru ei, cei care au plecat dincolo de albastru, tragem adânc aer în piep, vărsăm stropi de vin pe pământ, aprindem o lumânare. În amintirea lor le rostim vorbele, însufleţim gesturile, orice să-i avem mai aproape…