,,Aşteptând raze de soare” -2-

Scrisoare 18.02.1986

Sufletul meu drag, buna şi adevărata mea soţie,

,, Acum, ca şi întotdeauna, pentru că altfel mi se pare nefiresc pentru noi, lasă-mă să vin lângă tine, să te privesc, să te admir,să te mângâi, şi cât dor îmi e să te mângâi, să te îmbrăţişez, să te sărut mult de tot.

…şi între aceste flori, cea mai frumoasă şi mai înmiresmată floare -Puşica mea- străluceşte prin parfumul de iubire şi sublim- spre a împodobi cu tot ce-i mai frumos în univers, sufletul soarelui ei. Să rămâi mereu frumoasă, strălucitoare, aşa cum te-am aflat, şi divinizată de soarele tău până dincolo de nefiinţă. Mărţişorul, simbol al primăverii, tradiţie şi speranţă de bine, ce trezeşte sentimentul de reînoire al naturii şi a noastră, când simţi mirosul pământului din nou, după brazda răsturnată de plug, şi dă sănătate pentru reînvierea naturii, ne bucură şi acum ca şi în urmă cu mulţi ani, când purtam rochiţe sau pantaloni scurţi. Mi-e tare dor de Puşica mea, si mi-e greu fără ea. Toate florile primăverii, dacă aş putea, ţi le-aş dărui. Te iubesc, mămicuţă dragă!”