Scormonim, scormonim în noi, în adâncul fiinţei noastre de parcă ar fi un loc atât de adânc, atât de departe de timpul ăsta pe care îl străbatem. Şi, este. Căutăm, căutăm cu teama de a nu mai găsi ce am lăsat ascuns de timp, ce am adâncit în simţirile noastre, ce am preţuit şi continuăm să o facem. Re
venim. Luăm cheia şi căutăm să descuiem pe întuneric. Căutăm la întâmplare orice: răsuflări, priviri, atingeri. Ne legăm de orice, vrem orice. Ştim că ascunzătoarea asta din noi, are tot, tot ce vrem. Are bogăţie. Ce-i lipseşte ei? Lumina, prezentul, viitorul…
Când ne umplem de frânturile găsite neatinse de schimbarea ce se produce în noi ca oameni care trec prin timp, închidem uşa, învârtim cheia de două ori şi ne întoarcem. Dar, ce facem cu cheia…?
Geanina Rizea 