„Pâinea noastră cea de toate zilele…” o găsim acasă. Mâinile mamei care frământă din tinereţe până la ultimele puteri, mâinile bunicii care fac Sfânta cruce deasupra pâinii aducându-L pe Dumnezeu la masă, imagini care ne rămân întipărite în minte şi ni se adăpostesc în suflet. De ce la ţară, pâinea are gust de pâine ? De ce aici, cerul este mai aproape de oameni? Locul unde pâinea miroase a pâine ne poartă copilăria. Aici este tărâmul de poveste în care am crezut. Mâinile noastre ştiu să ducă mai departe tradiţia? Mâinile noastre vor rămâne în amintirea urmaşilor noştri?