Aşteptări

Există oameni şi oameni, aşteptări şi aşteptări. Cine contorizează aşteptarea? Cine o vrea, cine o crează? Întrebări şi întrebări, prea puţine răspunsuri. Acest sentiment provoacă în sufletul omului o senzaţie permanentă de greutate. Cărăm cu noi pretutindeni această aşteptare, această nevoie spirituală. Aburul ăsta e aşa de greu… Îi spun abur. În fond şi sufletul omului tot aşa este. Tot ce avem mai frumos este atât de imperceptibil şi atât de important. Unii oameni crează aşteptări, alţii trăiesc cu ele. Cât poate omul să îndure? Cât poate omul să înainteze cărând greutatea primită de la aceia pentru care ar da tot? Cât poate o mamă să aştepte vorba copilului său, cât poate o femeie să-şi aştepte bărbatul, cât poate un bărbat să aştepte iubirea?  Paler spunea:  ,,Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară…”. Noi, oamenii ar trebui să ne amintim că acest abur va părăsi într-o zi trupul şi timpul nu va mai avea răbdare…