În bătaia vântului îşi regăsea libertatea. Părul, rochia şi braţele formau un întreg. Aştepta demult această detaşare. Păşea lent pe nisipul ce se lăsa sărutat de valurile mării. Era singură aşa cum îşi dorise- iubea vântul.Purta o rochie de culoarea pământului şi părea că se risipeşte. Ori chiar asta vroia?
Geanina Rizea 