Când mama îţi dă primul sărut se leagă sufletele între ele. Când copilăria ţi-o petreci bătătorind curtea părintească, uliţa, satul, sufletul tău se leagă de sufletul pământului. Apoi timpul începe să se scurgă. Te va întreba într-o zi: încotro? Încotro vrei să o apuci tinere? Cum îţi vrei viaţa?
Timpul care îţi ştie trăirile, sunetul răsului tău, urmele lăsate prin văi şi dealuri, devine dintr-o dată apăsător, ferm. Încotro? Să laşi satul, să înveţi să respiri aerul altui loc, să-ţi înveţi şi copiii ? Cum să faci?
La răscruce de drumuri şi de vremuri ne aflăm, ne-am aflat ori ne vom afla. Cum să decidem? Cu sufletul, cu mintea? Ce nevoi avem? Satul, poate el să ne aducă împlinirea? Ce câştigăm, ce pierdem ? În final ce e mai important? Tinere, încotro?