Toată noaptea se perpelise.Ce să facă, cum să facă. Parcă și visele se amestecaseră prea mult și se sculă ostenită. Floarea lu’Uscatu,femeie durdulie de o viață aflată la a treia tinerețe. Bărbatul ei, Mitică a lu’ Uscatu de când a început primul bob să prindă culoare face potecă spre vie.El, cam de-un leat cu ea. Slab, fumător și ursuz,nițel mai mult. Că așa e viața făcută, sa pună firi pe invers unu’ lângă altu’.
-Nu mai stau deloc. S-o fi sculat șî asta! Spune bolbirosind Floarea, in timp ce iese spre poartă ,când abia trecuse ceasul de 7. Erau aproape, vecine, prietene de o viață.
-Marițo! Te sculași, fa?! Intrase direct, că se și sperie asta că nici cămasa de noapte nu o lepădase, era printre găini sa le dea mâncare.
-Fă, da’ vrenică ești! Răspunde Marița cu ochii mari după somn aplecată în sacul de grâu.
-E soarilii sus dămult! E dă trei palme ridicat Repeta râzând și mergând spre ea. Lângă plasa de sârmă se opri ca să nu sară orătăniile în sus.
Vine Marița, se pun amândouă pe scaune în prispa casei.
-Mergi fa, cu mine dăsară să păzâm la vie? Că daia venii aci cu zîua în cap. Intrebă prea serioasa Floarea.
-Păi nu să duce,fa ,Mitică? Răspunde Marița în timp ce așeza poalele cămășii.
-Păi ,facem cu rându’, bia! Zîua el, pă sară eu. Că nu poci, e prea nădușală șî mi se umflă vinilii capului. Adică …am mai fost de…șî dă una sîngură și nu mi-e urât. Că eu , îi dau dracu imediat dacă s-apropie vreunu! Da tot pă tura lui crez că îl cam arde la vițe. În fină!
– Păi, nu știu, fa. E cam dăparte.
– Păi avem, fa cu ce merge! Că se duce cu trotineta aia cu 3 roti șî dupaia o iau eu șî stai șî tu în spate , că e loc . Ne întrece bicicletilii, da’ ,nu ne grăbim. Ha,ha!
-Ai tu un interes de veniși aci cu soarilii în cap! Zî direct până pui eu de cafè! Râde și Marița.
-Deci cum ar veni… e musai, fa, să vii că altfel dau de belea mare! Mă duc, știi, de când a început Mitică, după prânz. Șî viu pă inmurgit, acu stau să să înmurgească sî mai bine că e aproape culesu’! Nu vine nici dracu să fure când stau eu acoloșa! Da’ , știi că…mai are ăla a lu Coșcovete, mai în deal. Fă, șî am bagat dă samă după ce am inceput să mă duc in primilii zîle că, băiatu’ lui, ăla marilii, stă șî el. Că chipurilii a vorbit să cadă pă rand așa cu alde mă-sa, șî cu ăia doi inși de mai are lângă ei. Șî venea așa, amestecat, o zî da, una ba.
-Șî? Ti-e urât că e mai în deal șî tu singură pă partea ta?
-Eh, dambla! Ascultă! Că e treabă ambilicată! Ha,ha,ha! Fă, hai că o spui pă direct… am vorbit noi în primilii sări, hm, nimica așa. Mai venea înspre mine, mai să ducea spre locu’ lor. Plecam acasă, el mai rămânea că are mașînă. Șî…vezi tu…dupaia în altă sară, să cam inmurgise. Eu stăteam șî vorbiam cu el. Eh, îi băgasem dă samă că e bine făcut, că una, alta. Da, tăceam. Fă, șî sîmțam sîngilii cum circulă, mai ceva ca dă la pastililii alea . Mă lua cam cu nădușală, dacă mă înțelegi. Până când…
-Hai, drace, că îmi închipui! Pfiu…fă, cu ăla?
-Eh, uite că… da! Da, nu îmi pare rău, dăloc! Că daia m-am șî potrivit după sara aia, în fiecare ce a urmat. El acolo, eu la locu’ mieu…șî când să înmurgea găsam un loc…Fă, șî stelilii era mai frumoase șî parcă șî strugurii mai mulți, sî anii miei mai puțâni! E calumea rău…! Sîmț că zbor când viu acasă.Sîmț că parcă plutesc în mare pe colac și valurilii pă dădăjos… Iartă-mă, Doamne! Iartă-mă! Râde cu poftă si pieptul generos i se ridică după voioșia glasului.
– Aolo, ne-am dus dr…! Fă, aude ăștia pâ-n sat! Bagă dă samă vreunu șî… o ceartă încordată Marita.
-Păi daia șî venii la tine, ho! Să mă salvezi ca mai e câteva zîle sî să termină …fericirea. Haida șî tu, să ne vază lumea pă amândouă șî acolo ne organizam noi… Haida,de! Că te-oi cinsti șî te-oi salva sî eu pă tine dă năcaz altă dată! Plecăm pă la 7. Mergi? 😁
Geanina Rizea 