E multa culoare pe câmp. Grâul stă cuminte în arșița soarelui. Floarea soarelui timida începe sa se deschidă.Satul, asa cum îl stii.Au mai plecat câțiva, adică s-au mutat provizoriu,dar știi. Unele case se dărâmă, altele se ridică. E mult verde, florile in gradinite isi văd de treabă, albinele caută peste tot frumusetea. Timpul se rostogolește înainte fără sa întrebe.
Te-as intreba cum se vede de acolo, de sus. Dacă ne descurcăm pe cât încercăm sa o facem. Dacă vedem ce trebuie văzut și mai ales, ce e de folos.Daca iertăm suficient, dacă avem curaj,dacă iubim destul. Dacă simțim binele în noi și în ceilalți. Dacă ne căznim îndeajuns.Dacă…
Ce ar fi să îți las toate întrebările astea în spicele aurite care, vezi, cât de frumoase s-au făcut?! Iar tu să vii anume să le citești, asa cum știu că… pașii încă îți sunt printre ele.
Geanina Rizea 