Ca o făclie sunt mâinile spre Cer,
Ca o liniște,
Ca un prunc ce vede întâia data lumea.
Uneori rar, alteori adesea, se caută și se găsesc,
Căci si ele mai uită, dar își amintesc.
Ca o mângâiere, ca un frig,
Nu știu cum toate se găsesc,
În doua mâini ce caută in Sus, când jos nu mai zăresc.
Ca o făclie în intuneric sunt mâinile spre Cer…
*Foto: Elena C Corbu 😍📷
Tare mult mă bucur că te-am descoperit! Scrii atât de… inspirat! Ai muza aproape, dar îți alegi frumos și cuvintele…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc frumos pentru apreciere! Gânduri bune transmit spre tine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană