Uneori

Uneori mai vorbesc cu Dumnezeu,

Prin câmpiile Sale, dealuri,

E un foșnet, care e de fapt, tăcere.

Câțiva pași, atât, și-mi pare

Că din iarbă se preface-un înger…

Mă ascultă.

Îl văd cum, când și când adună,

Înspre rodire – scrum.

Eu îi povestesc, tot merg, dar El mă știe…

Credit foto: Elena C. Corbu 🥰

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.