Uneori mai vorbesc cu Dumnezeu,
Prin câmpiile Sale, dealuri,
E un foșnet, care e de fapt, tăcere.
Câțiva pași, atât, și-mi pare
Că din iarbă se preface-un înger…
Mă ascultă.
Îl văd cum, când și când adună,
Înspre rodire – scrum.
Eu îi povestesc, tot merg, dar El mă știe…
Credit foto: Elena C. Corbu 🥰
Geanina Rizea 