Puntea dintre ani

Precum nisipul ce curge printre degete- așa a trecut. Și a fost. Acum se uită la noi ținând bagajele pe punte- Timpul.

Nu știu dacă ți-am adus cât am promis. Dacă am înțeles. Dacă am văzut, simțit, realizat. Căci noi, oamenii, ne aflăm prea des pe această punte între ani, ne lăsăm amăgiți de mirajul viitorului și de strălucirea trecutului. Or, toate fură din prezent.

Unele plecări au fost definitive. Oamenii rămași cer mângâiere. Ai grijă și spune lucrul acesta când predai ștafeta! Alteori, ai presărat încercări care șlefuiesc caractere și vieți. Dă-ne răgaz să le înțelegem!

2022, îți mulțumim!

Pentru că ne-ai dat zile senine, flori, ploaie,  curaj. Pentru dragoste – ne-ai arătat cum să o înmulțim, recunoaștem și demonstrăm. Pentru că știm ce e dorul, iertarea și adevărul. Si iartă-ne pentru momentele în care nu am vazut frumusețea, pentru căderi. Doar noi, oamenii, oscilăm și sufletul e un paradox: fragil și atât de puternic!

Pentru lecții. Când ne-ai arătat că trebuie să plecăm din neiubiri, din nedreptate, din tot ce ne face rău. Ne-ai dat forță să ne descătușăm.

Pentru dragostea de toate felurile. Cuvinte, priviri, momente, mângâieri. Pentru sănătate și puterea de a ne ridica. Pentru tot ce am pus la păstrat în cufărul inimii. Pentru ce nu s-a împlinit, spre binele nostru!

Pentru credință, știind că toate cele văzute și nevăzute sunt în mâna Lui Dumnezeu!

2023- Fii blând! Învață-ne sa prețuim!