Învățase să asculte tăcerea.Se așeza în mijlocul timpului care curgea liber, deși prin ea treceau toate zgomotele lumii. Se împleteau gândurile, cuvintele rostite ori nenăscute. Își împreuna mâinile ca semn al odihnei. Sau ca o mângâiere. Aflase: tot ce nu are rădăcini, se risipește.
* Foto Elena C. Corbu 😍