Și vine un timp în care liniștea ne face să ne întoarcem atenția către noi. Am mângâiat destul? Am râs destul? Cât e destul?
Și vine un timp în care, iată, ne temem. Că n-am avut timp să-i privim pe cei de lângă noi, răsăritul,oamenii, apusul, sufletul. Că nu ne-am săturat de mireasma florilor, de mângâierea soarelui, de măreția cerului. Că au rămas locuri necălcate, frumuseți nevăzute. Că mai avem doruri, cuvinte nerostite, neiertări. Că mai avem de făcut, iubit, de sperat, de iertat.
Din toată goana, ne e de folos puțin. Tăvălugul zilelor e pus pe pauză.Bilantul e bun. Îngrijorarile. Căci ne dăm seama ce e important și vedem că bogățiile adevărate nu sunt cele pe care le cumpărăm. Și că timpul îți lasă timp pentru toate deși înțelegem uneori târziu.
Când ne e teamă trebuie să privim mai mult în Sus și să împreunăm mai des mâinile spre rugăciune. Speranța trebuie să fie o flacără nestinsă.
*În Wuhan, China, un medic numit Dr. Liu Kai scoate afară un pacient infectat cu virusul COVID-19, pentru a-i îndeplini dorința de a vedea apusul de la Wuhan pentru ultima dată… Poza a fost publicată în mai multe ziare din întreaga lume sub numele de „Ultimul apus”.Vestea grozavă este că pacientul a supravieţuit.
Geanina Rizea 