Spunea un preot intr-un articol cum că oamenii au inchis porțile între vecini. Acelea de existau odinioară la țară, când mergeai din grădina în grădina…
Va întrebați ce inseamnă fericirea? Spunea el. ,,Fericirea înseamnă impacarea constiintei, deci împăcarea cu tine, cu aproapele si cu Dumnezeu. Asta e definiția fericirii. Trebuie să știm asta.”
Cred,de fapt, că acele porți seamănă cu cele ale sufletului. Când ne e teamă că suntem vulnerabili. Pentru că va veni un timp in care toate se vor face ghem și se vor pune în mijlocul trupului. Si atunci ne vom adânci, din ce in ce mai mult pe fundul prăpastiei. Si atunci va fi intuneric. Indiferent câte mâini vor fi întinse spre noi, nu le vom vedea. Asta înseamnă căderea.
Însă, cum toate sunt cu putință celui care crede, vom descoperi în acel întuneric-lumina. Izvorăște din rugăciune. Si așa, vom auzi îndemnul de ridicare al celor de lângă noi. Pentru că, de fapt, tu trebuie să te pui în ordine, să fii în echilibru. Să poți trage linie. Să fii sincer cu tine însuți. Sa mergi mai departe fără regrete, eliberat.
Și nu va fi ușor. Trebuie să îți dai timp, pentru că nu toate se așază când vrem noi, ci atunci când vrea Dumnezeu. Pentru că planurile Lui le întrec pe ale noastre. Tu doar trebuie să vezi. Să simți. Să alegi adevarul din tine.
Pentru că întristarea îmbolnăvește trupul și sufletul. Pe când bucuria aduce lumină. La fel și iubirea. Trebuie să căutăm să mulțumim mai des pentru ceea ce avem. Pentru că mulțumirea e atât de personală și niciodată pentru noi, oamenii, suficientă.
Avem în noi întuneric și lumină. Si mai avem puterea să alegem.
Geanina Rizea 