Inima

Pumnul ăsta de carne,

Se ridică uneori pân’ la Dumnezeu.

Saltă și-i cresc aripi,

De parcă n-ar mai fi lume-n jur,

Nici eu.

Dar, când și când, s-ascunde printre coaste,

Pământul de mijloc îmi pare că-l caută.

Îl las.

Inima- pumnu’ ăsta de carne,

Tremură, se strânge, se-nalță, cade și răsare.

40 de zile- crește sau dispare.

Efemer!

Dar sufletul- cât timp….câte hotare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.