Ți-am risipit numele,
În mijloc de vară și an,
Pe-un drum necălcat unde se stinge zarea,
De teamă să nu prinzi rădăcini și mai mari.
Ți-am risipit numele,
La mijloc de noi, fără semn,
Acum, când focul din aer oprește-ncolțirea,
Ca eu să nu mai pot să te chem.
Geanina Rizea 