Cand va uitam, mai lasati usa intre lumi deschisa…

Era aproape miezul noptii. Intr-un loc in care satul se vede doar cu sufletul. Atunci, cand poate poarta cerului era intredeschisa, a venit un miros de boabe fierte in oala de pamant. Ca atunci cand anii erau putini si incapeau la o mana si patul era neincapator. Brusc, amintirile s-au scuturat de praful uitarii si au inceput sa miste intre coaste. Si asa v-am simtit iar aproape.

Acelasi miros…de parca timpul n-a cunoscut risipirea. Si voi erati, iar veselia nu cunoscuse tacerea. Ca aburul ce iesea din oala, asa a trecut vremea. Ne-am risipit in lume si cer…

Cand va uitam, mai lasati usa intre lumi deschisa. Mai coborati in visele noastre, mai fiti! Indreptati-ne ratacirile, mai aduceti-ne aminte de putinul care e de atatea ori suficient. Opriti-ne din alergare…

Era aproape miezul noptii. Iar de acolo, de sus, voi va uitati in sufletele noastre…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.