De la începutul anului, fiecare zi aduce noutăţi în plan social. Noi desemnări, demiteri, un joc de şah cotidian. Între zăpada care ni se pare ciudată că e prea multă şi emisiunile de ştiri, facebook-ul vuieşte. Mă opresc la noutatea din domeniul educaţiei care vizează examenul directorilor de şcoală. Aveam o oarecare speranţă în ceea ce-l priveşte pe dl. Pavel Năstase- fost rector la ASE Bucureşti. Însă a început prost, extraordinar de prost mandatul.
Acest domn cu bogată experienţă în managementul învăţământului superior, alege politica în locul educaţiei. Tocmai acum când din această nouă poziţie ar avea ocazia să reducă din anomaliile sistemului pe care le cunoaşte foarte bine. Tocmai acum, când a devenit ministrul educaţiei şi stă în puterea lui să ridice nivelul, ştafeta. Acum, când ar putea stopa analfabetismul funcţional, diplomele scoase pe bandă rulantă. Şi câte nu ar mai putea….În schimb, de dragul politicii care te ridică, alege calea uşoară. Şi el, şi alţii. Dă deoparte toată teoria managementului corect şi bun pe care o cunoaşte. Toată teoria susţinută şi predată generaţiilor de studenţi. Chiar acum, când mulţi dintre aceşti studenţi se întreabă pentru ce mai fac facultatea, iar alţii pentru ce au făcut-o.
Domnule Năstase, o ştiţi: într-o instituţie, fie ea de stat sau privată, directorul trebuie motivat financiar. Asta după ce a arătat că poate trece nişte examene. Apoi începeţi să-i număraţi: 1,2,….5. Inspectoratul, cunoscându-i mai bine, n-ar trebui să ridice din umeri sau să aleagă culoarea în care vine îmbrăcat candidatul la examen.(Dar cum să facă altfel, dacă şi el la fel a fost ales !!) Apoi, iar îi număraţi: 1..2. Dacă nu consideri pe niciunul potrivit funcţiei, te gândeşti unde ai greşit tu ca minister. Poate că ai promovat în ultimul timp incompetenţa, pilele politice.Poate că directorul ar trebui să fie, pe bune,un manager. Dar tu, ca ministru/inspector general eşti presat de timp, n-ai timp de analiză. Apleci capul,te ţii bine de fotoliu şi chemi la hora mare, lângă cei buni şi pe cei slabi. Îi pui să se ia de mână şi să facă educaţie. La fel şi cu profesorii. Tot în hora mare îi puneţi şi pe ei. Cei străluciţi, obligaţi să se ia de mână cu cei care stau la catedră cu 5.(nota). Trist,foarte trist domnule rector, alegeţi să dezamăgiţi acum, în ultimii ani de activitate. Chiar se merită?!
,,….Hai să-ntindem hora mare, Pavele, Pavele…”
Geanina Rizea 