A fi sau a nu fi director? Aceasta a fost întrebarea pe care şi-au pus-o cei care s-au văzut nevoiţi să îşi depună dosarul de înscriere la examen. S-a dat, s-au aflat rezultatele. De atunci şi până acum, se tot vorbeşte, mai încet, mai între prieteni, să nu se audă..care, cine, cum.
Domnule, s-a făcut şcoală bună când se scria cu creionul, când se stătea cu genunchii pe coji de nuci şi palmele luau foc de la indicator. S-a făcut carte când copilul citea pe iarbă în timp ce păştea oile, când scria la lumina lămpii cu gaz şi când dormea pe rogojină. Doamna era doamnă, iar domnul, domn! Se ridicau babele de la divan în picioare, când treceau prin dreptul lor. Dascălii erau dascăli, respectul, respect.
În timpul ăsta, lucrurile s-au amestecat. Fiecare ministru vrea să schimbe ceva. Însă învăţământul românesc e ca un om bătrân, nu îl poţi schimba aşa dintr-o dată, când vrei tu, căci nu se lasă schimbat! Nu ar fi mai bine să îi spunem cât a fost de frumos şi ce oameni drepţi a format? Nu ar fi mai bine să multiplicăm ceea ce are bun şi să nu îi tot repetăm ce nu are?!
Să mă întorc cu vorba la directori. Da, la cei de care ne ascundeam cu inima bătând tare când făceam vreo năzbâtie şi când mirosea a bătaie. Am avut onoarea să cunosc câţiva. De mulţi alţii doar am auzit. Trecând prin sita anilor toată informaţia, vă spun cinstit că niciunul nu a fost perfect, clar! Dar cine este?! Caracterul omului, slăbiciunile, limitarea, orgoliul, ambiţia, inteligenţa, pasiunea, daruirea- aceştia sunt pilonii pe care se formează un conducător. Cea mai importantă mi se pare dăruirea, dragul de şcoală. Pentru că atunci când ţi-e drag locul în care stai şi pe care ai ocazia să-l modelezi, lupţi pentru el! Din punctul meu de vedere, un director de şcoală trebuie să fi făcut înainte câteva lucruri bune. Cu alte cuvinte, să arate că e îndrăgostit mai mult de şcoală decât de funcţie.
Inspectoratul să lase politica deoparte, măcar din când în când! Să nu se comporte ca un elev derutat după un examen, care nu ştie ce să facă mai departe. Sunt alte probleme mai importante de rezolvat prin Teleorman, să nu se consume prea mult timp cu ,,aranjarea scaunelor”. Între timp, stimaţi conducători ai ISJ TR, la şcolile rurale pe care nu aţi pus niciodată preţ, se plimbă din ce în ce mai mulţi dascăli de rezervă, slab pregătiţi. Ce să iasă din mâinile lor? La fel ce iese din mâinile voastre?!
Mă întristează când numele şcolii Plosca este dat prin presă ca exemplu negativ. Apoi mă întristează neimplicarea. Pentru că această şcoală si-a construit în decursul zecilor de ani o istorie frumoasă care trebuie ocrotită de fiecare generaţie în parte, de fiecare dascăl care alege să-şi dăruiască anii satului, de fiecare director. Sper ca toţi cei care trec pragul acestei şcoli să îi vrea binele!
Nimic pe lumea asta nu se poate întemeia pe indiferenţă!Trebuie să fim conştienţi că pentru a crea istoria trebuie să-i lăsăm prezentului ceva bun….
Geanina Rizea 